Un poet se plimba printr-un parc imens, afundat in gandurile sale, cand, deodata, din spatele unei tufe de flori superbe apare o fata extraordinar de frumoasa.
Deodata, inspirat de minunata aparitie decide sa-i scrie o poezie acolo, pe loc.
Se cauta, dar nu gaseste nimic pe care să scrie poezia.
Atunci, timid, o întreabă pe preafrumoasa domnița:
- Nu va suparăți, aveti din întâmplare niște hârtie?
- îmi pare rău, nu am, și eu m-am șters cu frunze de brusture!
