La cazanul cu nemti pazesc doi draci.
La cazanul cu americani, face paza un singur drac.
La cazanul cu romani nu-i niciun drac.
– Care-i logica? intreaba inspectorul.
– Pai, la cazanul cu nemti sunt doi draci pentru ca sunt multi care vor sa iasa afara, asa ca trebuie doi draci sa-i bage inauntru.
- La cazanul cu americani e doar un drac pentru ca-s putini care vor sa iasa.
– Pai bine, dar la cazanul cu romani de ce nu-i nimeni?
– Acolo nu-i nevoie. Cum vrea un roman sa se ridice, il trag ceilalti in jos…

Dumnezeu stă de vorbă cu Sfântul Petre:
– Mă cam plictisesc, Petrică, nu ai nici o idee?
– Ce ar fi să ne luăm o vacanţă, acum e foarte frumos pe Saturn.
– Nu-mi place gravitaţia pe planeta asta… Te mişti prea greu.
– Ce-ai zice, Doamne, de Mercur? Aici eşti mult mai uşor.
– Nu… E prea fierbinte.
– Păi, hai să căutăm ceva intermediar. Ce-ai zice de Pământ?
– Nu, nu! Da de unde! Nici vorbă! Ăia au aşa nişte apucături ciudate… Acum vreo 2000 de ani am avut o aventură cu o evreică tânără şi lumea mai vorbeşte şi azi de asta!

Trei pastori baptiști stăteau la o cafea și din vorbă-n vorbă, și-au dat seama că toate trei bisericile fuseseră invadate de lilieci.
– Eu am incercat să-i impusc, dar tot ce am reușit a fost să umplu de gauri tavanul bisericii.
– Eu i-am prins pe toți, i-am băgat intr-o colivie, i-am dus la 100 km distanță, dar au revenit cu toții, până la ultimul.
– Eu n-am avut probleme! La mine, a fost foarte ușor!
– Ușooor? se mirară ceilalți.
– Da. Pentru că eu i-am prins, i-am botezat, le-am făcut primirea ca membri in biserică, și de atunci, n-a mai venit unul!

Lui Ion i s-a părut că cel mai bun lucru e să se călugărească. Si fiindcă altă mănăstire nu era prin zona lui s-a dus la Mănăstirea Tăcerii.
Când a ajuns, stareţul i-a zis:
– Poţi rămâne cât vrei aici la mănăstire cu o singură condiţie: nu vorbeşti nimic decât dacă te intreb eu.
Trece un an şi stareţul ii zice:
– Acum poţi să spui două cuvinte.
– Patul tare!
– A, bine voi pune să ţi-l schimbe.
După incă un an:
– A mai trecut un an, acum poţi să mai zici două cuvinte.
– Mancarea rece.
– A, bine o să se rezolve.
Mai trece un an:
– Ai din nou dreptul la două cuvinte.
– Eu renunţ.
– Asta-i cel mai bun lucru, fiindcă de trei ani de când eşti aici n-ai făcut altceva decât să te plângi!

O văduvă la priveghi observă că peruca soţului defunct stă cam stramb.
Face un semn către hairstilistul de la pompe funebre, arătându-i discret poziţia perucii.
Se duce asta, rezolvă cât ai clipi problema şi se pune lângă văduva indurerată.
Asta-l intreabă indatorată:
– Cât mă costă maestre?
– Lasaţi doamnă! Cât să vă iau pe două cuie?