Concert simfonic de mare clasă. Audienţa într-o tăcere mormântală e captivată de frumuseţea momentului.
La un moment dat din primele rânduri se ridică un spectator şi strigă:
− Un doctor? E cumva un doctor în sală?
O rumoare de nemulţumire se aude în jur. Spectatorul cu pricina se aşează din nou.
Peste 5 minute din nou, acelaşi spectator:
− Un doctor? E cumva un doctor în sală?
Câteva voci din public:
− Ce nesimţire, aşezaţi-vă vă rog!
După alte câteva minute, acelaşi spectator:
− Un doctor? E cumva un doctor în sală?
Din publicul din jur, vădit deranjat, se aud voci:
− Daţi-l afară! Ce nesimţire!
După ce spiritele s-au liniştit puţin, din rândurile din spate se ridică un bărbat şi spune:
− Sunt doctor. Ce se întâmplă acolo?
Tipul din rândurile din faţă se ridică din nou şi zice:
− Nu-i aşa că e un concert minunat, colega?
