Într-o dimineaţă, stăpânitorul unei cetăţi fu trezit de nişte strigăte care se auzeau din piaţă:
- Hai la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!
Ridicându-se indispus din pat şi privind pe fereastră, văzu un târgoveţ ce vindea, într-adevăr, mere, înconjurat de o mulţime de muşterii.
„Trebuie să fie tare bune merele alea”, îşi spuse mai-marele cetăţii şi, făcându-i-se poftă, îl cheamă pe primul său sfetnic şi îi poruncește:
- Ia cinci galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la târgoveţul acela!
Primul sfetnic îl cheamă pe paharnic şi îi spune:
- Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere!
Paharnicul se adresează, la rândul său, stolnicului:
- Poftim trei galbeni cu care să cumperi mere de la târgoveţul acela!
Stolnicul îl cheamă pe primul străjer, îi dă doi galbeni şi îl trimite dupa mere.
Acesta dă un galben unui străjer din subordine, care se duce la târgoveţ şi îl ia la rost:
- Hei, ce tot strigi aşa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetăţii, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ţi confisc căruţa asta cu mere! Zis şi făcut. Întors la şeful său, străjerul se laudă:
- Am făcut un târg nemaipomenit! Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere a tărgoveţului.
Primul străjer merge la stolnic:
- M-am târguit şi cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!
Stolnicul se duce repede la paharnic:
- Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere.
Paharnicul dosește jumătate din cantitate, după care merge la primul sfetnic:
- Iată, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere.
Primul sfetnic se înfăţișează dinaintea stăpânitorului cetăţii şi glăsuiește:
- Măria ta, am îndeplinit porunca. Numai că, de acei cinci galbeni n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere.
Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr şi cugetă:
„Hmmm...Cinci mere pentru cinci galbeni. Scump, foarte scump! Şi cu toate acestea, târgoveţul acela, are o mulţime de cumpărători. Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia să măresc eu dările!
