Un critic literar maliţios îl apostrofează într-o zi pe autorul dramei Dama cu camelii:
– Domnule Dumas, ai început să scrii absurdităţi: „…vid dureros creat de momente de slăbiciune etc., etc…”.
- Ce mai e şi asta? Dacă e vid cum poate fi totuşi dureros?
- E o absurditate!
Calm, Alexandre Dumas găseşte replica:
– Un exemplu că nu-i absurd, ar putea fi şi acesta: pe dumneata nu te-a durut niciodată capul? Iată un vid… dureros!
