Bancuri tari despre cai și călărit

Lordul îşi întreabă valetul:
– John, nu s-a întors încă soţia mea de la partida de călărit?
– Încă nu, Sir, dar cred că trebuie să vină. Calul s-a întors de o jumătate de oră…

----------

Un moldovean merge cu gloaba la târg.
– Cum trage calul ăsta la căruţă, bade?
– Nu prea trage.
– Dar la plug, trage?
– Nu prea.
– O fi bun de călărit?
– N-aş crede.
– Păi, atunci de ce l-ai adus să-l vinzi?
– Nu l-am adus să-l vând.
– Atunci, ce păcatele mele vrei să faci cu el?
– Vreau să-l fac de râs.

----------

Bulă la psiholog:
– Şi, spune-mi Bulă, când ai observat că eşti cal?
– Ehe,… încă de pe vremea când eram mânz.

----------

Inainte de lupta de la Vaslui, Stefan cel Mare apare in fata ostenilor calare pe o vaca.
Un razes mai in varsta il întreaba:
– Unde ti-e calul, Maria-Ta?
– Mi l-au mancat englezii!

----------

Invățătoarea ii intreabă pe copii
– Știți de ce caii au nările așa de mari?
Copii:
- Nu.
Invățătoarea:
– Încercați să băgați copitele în nas!

----------

Bulă în armată. Tot batalionul adunat.
Vine comandantul şi ordonă:
– Toată lumea jos de pe cai!
Toţi execută ordinul, mai puţin Bulă.
Comandantul, indignat, îl întreabă:
– Bulă! Tu de ce nu execuţi ordinul?
Bulă răspunde:
– Să trăiţi, domnule comandant! Pentru că eu călăresc o iapă, să trăiţi!