Ardeleanu’ merge cu fiu-su la birt...
Cere două “cinzeci” şi îşi îndeamnă fecioru’:
– No, be’!
Ăla micu’ trage o gură de tărie, se îneacă, tuşeşte zdravăn şi după ce-şi mai revine, întreabă:
– Apăi, tată, cum poţi tu be’ asta, că tare-i rea?
– Vezi, băiete… Şi mama ta crede că noi aici ne distrăm!

Maria se intoarce de la magazin cu o pălărie nouă!
- Mă Ioane, să vezi, mi-a zis vânzătoarea că pălăria asta mă face cu zece ani mai tânără.
- Si atunci de ce nu ți-ai luat trei!

- Ioane, unde-i sticla de palincă?
- Ioi, tu Marie, am dezinfectat o rană.
- Ce fel de rană?
- Sufletească ...

Un ardelean sta de vorba cu copilul lui:
- Mai tata, cum ii dragostea platonica?
- Copile, ii ca si cum ai linje sticla de palinca pe dinafara!

- Buna ziua, bade !
- No, zâua buna, domnule draga.
- Cum merge, cum merge ?
- No, cum sa, binie mère... Ni, mintenaş sa fac caisale...
- A, da, sigur, se coc caisele. Şi ce faceţi cu ele ?
- D-apai, ce sa facem?! Le culejem, le puniem în coşărci, merem cu ele la târg, le vindiem, vinim acasa, numaram banii, îi împarţâm, îi puniem binie si nie f*cem!
- Bravo, bravo! Şi pe urma?
- Ş-apai, s-or face cireşilie... şi vişinilie... Ş-apai le culejem, le puniem în coşarci, merem cu ele la târg, le vindiem, vinim acasa, numaram banii, îi împarţâm, îi puniem binie şi nie f*cem!
- Ce frumos! Şi altceva?
- Ş-apai, sa fac pruniele...! Elea bistriţe, mai întâi! Ş-apai le culejem, le-mparţâm, care die palinca, care die majun, care die vânzare, si p-alea die vânzare le puniem în coşarci, merem cu ele la târg, le vindiem, vinim acasa, numaram banii, îi împarţâm, îi puniem binie şi nie f*cem!
- Minunat! ?i ?
- ?-apai sa fac nucilie... ?-atunci...
- A, da, ştiu: culegeţi nucile, le puneţi în coşarci, mergeţi cu ele la târg, le vindeţi, veniti acasa, numaraţi banii, îi împarţiţi, îi puneţi bine şi va fu*eţi!
- No, no-no-no-no! Nu-i aşe, domnule draga, vez ca nu ştii? Apai cân' sa fac nucilie, le culejem, le puniem în coşarci, puniem coşarcile-n pod, nie f*cem tata iarna şi numa' la Paşti le vindiem!