O tipă care se plimba prin parc avea la gât un medalion din aur în formă de avion.
Stând pe o bancă, vede că un tip se uită insistent la medalion, aşa că întreabă zâmbind:
– Vă place atât de mult avionul de la gâtul meu?
– Aaa, nu, eu mă uitam la turnurile de control de pe aeroport!

Legenda Florii de colt

Povestea străbate veacuri de mister și de admirație și aduce, prin timp, o legendă fascinantă, încă nedescifrată…
Cândva, demult… tare demult, pe când nici nu mai aveam puterea să ne amintim, peste crestele înzăpezite ale Alpilor trona o regină nemaipomenit de frumoasă…
Dar regina noastră nu era ca toate celelalte femei, ci avea inima înghețată, într-un bulgăre de gheață pură. Mai avea un dar regina – un dar neprețuit și rar – o voce de vis, cu care ademenea prin cântecele ei melodioase pe toți păstorii chipeși, care pășeau fermecați către Peștera ei de gheață.

Dar… vedeți voi, inima de gheață a reginei nu putea să iubească și, oricât de mult o adorau și căutau să-i fie pe placul inimii, ea se simțea agasată de atâta curtoazie și, de fiecare dată, își chema cu un semn discret supușii săi gnomi, care o slujeau cu un devotament de neînchipuit. Și… într-o înțelegere tacită, aceștia îi aruncau, rând pe rând, pe nefericiții curtezani, în prăpăstiile adânci, unde își găseau tragicul sfârșit…

Așa azi…, așa mâine…, nu știm cum se face că micuții gnomi o iubeau și ei pe regina lor, cum numai o inimă de sclav poate venera în dragoste o suverană…

Într-o zi, furat de frumusețea înălțimilor și totalmente subjugat de glasul ce-l chema, un tânăr păstor își face drum spre Peștera regală, fermecat de cântul nepământean al reginei…

Minune! Pe loc, ființa cu glas îmbietor se îndrăgostește și se pierde cu firea, așa cum nu se mai întâmplase niciodată… Uită cu totul de sine, se fâstâcește fără să vrea, se pierde cu totul…
Dar gnomii ei… Of! Ce grea e gelozia!!! Cuprinși de ură și de răutate, de teamă că regina lor s-ar putea îndrăgosti iremediabil și ar dori să-și petreacă tot restul vieții alături de acest muritor impertinent (ea – regina nemuritoare cu inimă de gheață…) și să-și abandoneze slujitorii ei loiali, îl iau pe nefericitul păstor și îl prăvălesc fără milă în prăpastie. Valea unde s-a prăbușit tânărul, cu inima zdrobită, a devenit Valea plângerii…

Înduioșată de tragicul sfârșit al păstorului, inima de gheață a reginei se înmoaie, atât cât să scape o lacrimă neprihănită, care se rostogoli pe stâncă, în abis. Lacrima aceea s-a transformat într-o minunată floare de colț…

Un turist, strabatand mlastinile din Florida:
- Este adevarat ca daca porti o lanterna, nu te mananca crocodilii?
- Depinde cat de repede poti sa fugi cu ea in mana, ii raspunde ghidul.

- Draga mea, unde esti ?
- Iubi, sunt in masina, tramvaiul ma urmareste!
- Draga, iesi de pe linia de tramvai si porneste GPS-ul, te va ajuta sa ajungi acasa.
- Nu pornesc nici un GPS, m-am certat cu el azi dimineata...!!!

Joc cu dorinte

El si ea in parc pe o banca!
Deodata vad o stea cazatoare!
Ea:
- Pune-ti o dorinta!
El:
- Bine!
Ea:
- Ti-ai pus?
El:
- Da!
Ea:
- Si ce mai astepti???