De ce nu a cumparat copilul tus

Cică în Oltenia era un sat care se chema Găurică, iar în sat o prăvălie care tot Găurică se chema. La prăvălie erau doi vânzători, pe unul îl chema Tache şi pe celălalt Tică. A venit un copil, să cumpere tuş. La prăvălie era numai Tică şi i-a spus copilului:
- Nu-ţi vând, până nu e şi Tache cu mine.
Altădată a venit copilul să cumpere tuş şi era numai Tache, care n-a vrut să-i vândă copilului, până nu e şi Tică.
A venit copilul a treia oară, când erau şi Tică şi Tache, dar tuş nu era. Atunci, copilul cel nebunatic zise pe olteneşte:
- Când fu Tică, nu fu Tache. Când fu Tache, nu fu Tică. Când fu Tache şi fu Tică, nu fu tuş la Găurică.

Daca ti-a placut bancul, iata si alte bancuri cu olteni pe care le poti citi:

Un oltean, dupa vreo 4 ani de lucru in Italia se intoarce in patria-mama.
Intr-o seara se duce in vizita la un cumatru in alta zona a tarii.
A luat o sticla de Martini si niste banane pentru fiul cumatrului.
Stau ei la masa, beau, mananca, discutii de viata.
La un moment dat vine baiatul, ia o banana de pe masa si o mananca cu tot cu coaja.
Omul, in gandul lui:
„Sa-i zic ceva, o sa para ca am venit cu fite din Europa si o sa se supere”.
Si tace.
Mai trece o bucata de timp, copilul mai ia o banana si iar o mananca cu tot cu coaja.
Omul nu mai rabda (sa nu i se faca rau copilului) si-i zice cumatrului:
– Auzi, cumetre, da’ baiatul tau nu mananca corect bananele.
La care, tatal:
– Dumnezeii ma-ti de copil! Cu paine ti-am zis! Cu paine!

-----------

Odată, soţia unui oltean, fiind leneşă, ca să nu lucreze se dădu bolnavă.
Îi spuse soţului ei că are o boală grea, “obosire de muncă” şi este grav bolnavă.
Neştiind ce să faca, olteanul se duse la farmacie să cumpere medicamente pentru nevastă să îi treacă necazul.
– Aveţi ceva pentru boala “obosire de muncă”?
– Da, ia dă-te mai aproape şi întinde capul!
Olteanul întinse capul iar farmacistul îi dădu doi pumni în faţă de îl ameţi de tot.
Olteanul întrebă farmacistul:
– Da de ce mă lovişi?
– Ăsta-i medicamentul. Îl dai şi soţiei tale şi o vindecă.
Olteanul merse acasă şi îi dădu un pumn soţiei de sări asta din pat sus şi începu să lucreze ca titirezul.
Olteanul, mulţumit din cale-afară, se duse înapoi la farmacist:
– Am venit să-ţi mulţumesc. Medicamentul a mers perfect.
– Vezi, ţi-am zis eu!
– Dar mi-o trebuit doar o doză, aşa că pe cealată ţi-o dau înapoi!

----------

Într-un compartiment de tren, un oltean şi-un ardelean.
La un moment dat, ardeleanul scoate o litră de pălincă, slană, ceapă, pită, sfarmă ceapa şi începe să mănânce, trăgând din când în când câte-o gură de palincă. Olteanului i se face poftă, se foieşte pe banchetă şi nu ştie cum să intre-n vorbă.
Când vede că pălinca e pe terminate, îşi ia inima-n dinţi şi se trage mai aproape de ardelean:
– Mă cheamă Tudor!
– Apăi, dacă te cheamă, du-te!