Iarna, un frig napraznic.
Un cuplu foarte batrân se pregateau de somn, încalzindu-se la gura sobei.
Cautând o plapuma mai groasa, batrâna zice:
- Mai tii tu minte barbate, în tinerete, înainte sa ma ceri de la mama, cum ma asteptai tu seara de seara la stejarul din fundul gradinii, eu ieseam din casa sa vin la tine si cu câta pasiune ne mai iubeam?
- Da… ce vremuri!
- Hai sa o mai facem odata ca pe vremuri, zice batrâna, ca suntem batrâni si nu se stie cât timp mai avem.
Entuziasmat de ideea nevestei, pleaca batrânul la stejar.
O asteapta si o asteapta si o tot asteapta pâna se învineteste tot de frig si cum nu mai rezista, dupa vreo ora merge în casa unde o gaseste pe batrâna înfofolita în plapuma.
- Da bine mai nevasta, bine ca stai la caldura sub plapuma si eu te astept sa paralizez de frig în viscol lânga stejar, de ce n-ai venit?
La care batrâna raspunde sec:
- Nu m-a lasat mama ...
