Mergea unu’ cu căruța la câmp.
Câinele pe lângî cîruță, asta sus din căruță biciuia calul de zbura prafu’ din el săracu’.
La un moment dat nu mai răbdă calul, se intoarce spre stăpân și-i zice:
- Da’ mai termină dracului cu biciul ăla.
Tăranu’ să lesine, nu alta, sare din căruță și fuge cât îl țin picioarele și se ascunde după o tufă. Se trântește în fund și își scuipă’n sân de minunea ce-o văzut-o.
Apare și câinele după câteva secunde, se uită-n ochii lui și-i zice:
- Ai de plm ce m-am speriat când o vorbit calu’!!
