Mama si tata,
Ma simt foarte bine aici! Sper ca si voi acasa, Karl, Peter, Hans, Annemarie, Karin si Andreas! Spuneți-le lui Karl și Peter, ca în armata este minunat, și sa se înroleze și ei, neaparat, înainte sa se ocupe toate locurile!
La început, mi-a fost mai greu, fiindca trebuia sa stau în pat pâna la ora 6, dar m-am obișnuit. Mai spune-le lui Karl si Peter, ca nu trebuie sa-și faca decât lor patul, și înca câteva fleacuri înainte de micul dejun!
Nu tu munca în grajd, hranit de animale, taiat lemne, facut focul!
Micul dejun este mai ciudat: sunt tot felul de sucuri, chifle, dulceața, müsli, dar nici un cartof, carne, șunca, cârnați și varza, așa cum mâncam noi acasa! Dar poți sa le manânci porția unor orașeni care beau doar cafea! Nu ma mira ca orașenii nu pot merge așa repede și departe!
Dupa un marș de câteva ore, au bașici la picioare și se întorc în unitate cu camionul. Și nu au mers decât cum ar fi la noi, de acasa, la poșta.
Peisajul este frumos, dar din pacate, foarte plat. Acum, or sa râda Karl și Peter: am primit laude pentru tragere la ținta! Nici nu știu de ce! Cercul negru din centru este mult mai mare decât un cap de șoarece și nici macar nu se misca! Și nici nu trage înapoi, ca frații Huber, de peste deal! Unde mai pui ca trebuie sa te întinzi comod pe o saltea, și sa aștepți pâna trag și ceilalți (o veșnicie!)
Cel mai mult îmi plac antrenamentele de lupta corp la corp. Dar, trebuie mare atenție la orașeni, ca se rup repede! Doar cu Sepp am probleme, l-am pus jos, doar o singura data. Cred ca din cauza ca eu am 1,80m si 80 kg, iar el 2 m si 130 kg! Oricum, este mult mai ușor ca acasa, când scapa taurul nostru la vaci și trebuie sa-l bag înapoi în grajd!
Deci, nu uitați sa le spuneți lui Karl și Peter sa se grabeasca, ca nu prea mai sunt locuri!
Va îmbrațișez, cu drag,
Fiica voastra, Johana
text preluat de pe facebook.com
