Featured

Legendele crinului

Tradiția creștină ne spune că această floare, supranumită,,apostolul speranței înveșmântat în alb", a răsărit în Grădina Ghetsemani, din picăturile de sudoare căzute de pe fruntea lui Hristos în ceasurile de agonie ce au precedat arestarea lui.

Biserica a continuat această tradiție. Astfel în zilele de Paște, altarele și icoanele sunt împodobite cu crini albi, simbol al învierii lui Hristos și al speranței în viața de după viață.
O altă istorioară ne povestește că, pe când Iisus Hristos era dus spre locul răstignirii, mergeau pe un drum pe marginea căruia creșteau crini albi. Mergând Iisus cu crucea în spate, cum era obosit și schingiuit, un strop de sânge de pe fruntea însângerată de coroana de spini, căzu pe crinul cel alb care s-a făcut roșu, roșu ca sângele lui Iisus.

Dacă crinul alb este semnul Bunei -Vestiri, crinul roșu amintește neîncetat de cutremurătoarea zi a răstignirii. Răstignirea a deschis drumul omului spre mântuire, schimbând totul în lume și devenind piatra de hotar în viața oamenilor.

Tot în tradiția creștină, crinul alb este dedicat Fecioarei Maria. În iconografie, Arhanghelul Gavril este prezentat ca aducăndu-i crin alb Fecioarei atunci când o anunță că va naște pe Hristos. Din acest motiv, în fața icoanelor care o reprezintă pe Fecioara Maria, credincioșii aduc, drept ofrandă, crini albi.

Florile albe de crin sunt astfel un simbol al purității, inocenței și stării virginale, dar și al iubirii divine, triunfătoare datorită abandonării ființei în Harul și splendoiarea Iubirii Divine.