Cum si-a recompensat Napoleon soldatii

Într-o zi Napoleon deghizându-se în simplu cetaţean s-a dus într-un sat. Plimbându-se prin sat observă doi tineri care aveau lipsă câte un picior. Curios, se apropie și-i întreabă:
– Amandoi sunteți așa de tineri, ce s-a întâmplat cu voi?
– Ne-am pierdut picioarele luptând pentru Napoleon.
Împăratul, gândindu-se un pic, îi întreabă:
– Spuneți-mi vă rog, care este pentru voi cea mai mare dorință?
– Dacă aș avea 2000 de franci, aș fi asigurat toată viața, spune primul.
– Iar eu aș vrea ca înainte de a muri să petrec o noapte cu Josefina, soția lui Napoleon.
Napoleon le-a urat toate cele bune și aplecat.
A doua zi în respectivul sat, apar jandarmii, îi găsesc pe cei doi tineri și sub convoi îi transportă la Paris, în fața împăratului. Primului, Napoleon i-a dat jumătate de milion de franci, spunându-i:
– Du-te și trăiește fericit până la moarte.
Pe cel de-al doilea, Napoleon l-a invitat la cină și l-a servit cu 20 de feluri de mâncare și 20 de feluri de deserturi, toate facute din dovleac. Oaspetele a mâncat un fel, al doilea, al treilea, dar mai mult nu putea. Atunci Napoleon îl întreabă:
– Dar tu de ce nu mănânci? Eu te-am invitat la cină, iar tu trebuie să mănânci tot ceea ce se serveşte.
– Dar, se împotrivește tânărul, chiar dacă toate felurile de mâncare și deserturile au forme și aranjamente diferite, gustul la toate e de dovleac.
– În cazul acesta poate aşa o sa înţelegi că exact la fel e și cu femeile, tânărul meu prieten.