Reporterii unei televiziune se duc intr-un sat de munte din România să facă un reportaj despre viața ciobanilor români.
Ajung intr-un sat și il găsesc pe badea Ion pe pășune cu mioarele.
Ii spun ei cine sunt și ce vor și il roagă să stea de vorbă și cu ei:
– Bade, cum este o zi pentru dumneata aici la munte.
– Păi dom’le dragă, mă trezesc dimineața pe la 6.30, beau un pahar de țuică, după care ies să dau la animale. Vin inapoi in casă și mai beau un pahar de tărie să imi fac poftă de mâncare. Mănânc și eu niște slană cu ceapă și mai beau un pahar de tărie…
Reporterul ii face semn cameramanului să oprească filmarea și ii zice ciobanului:
– Bade, nu e bine așa. Dai impresia că aici se bea tot timpul și nu vrem să facem imagine proastă satului. Spune și dumneata că citești o carte în loc de băutul unui pahar de tărie.
Se reia filmarea, aceeași intrebare și incepe baciul:
– Păi dom’le dragă, mă trezesc pe la 6.30 și mă pun și eu să citesc o carte. Ies afară să dau la animale și revin în casă să mănânc și eu și mai citesc o carte. După ce mănânc niște slană cu ceapă, mai citesc vreo 2-3 cărți. Si incep ziua de muncă. Pe la prânz vin să mănânc și eu și mai citesc vreo 3-4 cărți. Seara, când termin treaba merg cu pretenii aici aproape, la bibliotecă, unde mai citim 3-4 cărți și mai stăm la discuții. Seara, după ora 10, când se inchide biblioteca, mergem la un prieten de-al meu care are el o tipografie.
